12 December 2010 Vise,vise…dar care e limita?

Mi se întâmplă destul de rar să am parte de vise erotice … dar când se întâmplă rămân mai mult decât bulversat.

Cât putea sa fie de frumoasă, ce fineţe de catifea avea atingerea ei.

Nu asta e partea ciudata însă, ci dimpotrivă, asta e partea „normală”.

Problema cu care m-am confruntat toată noaptea a fost cu mult mai ciudată. De fiecare data, dar fără excepţie, înainte să înceapă „acţiunea” , frumuseţea aceea de femeie se cuibărea alintat în braţele mele şi îmi spunea ceva ce nu îşi avea locul într-un asemenea moment : „SPUNE-MI   PE   NUMELE   MEU ADEVĂRAT” .

Curios era că de fiecare dată (da, au fost mai multe scene) ştiam numele, deşi era de fiecare dată altul (şi nu , nu vă voi spune care erau, pentru a nu se înţelege greşit), deşi de fiecare , dar de fiecare data era aceeaşi frumoasă femeie .

O femeie extraordinar de frumoasă, angelică în prezenţă, şi culmea , deşi nu am văzut-o niciodată , nicăieri, am şi acum sentimentul că o cunosc, şi că mă cunoaşte, şi că tot ce trebuie să fac este să aflu numele ei adevărat, să o pot chema al mine.