Showing posts with label Pagini prafuite .... Show all posts
Showing posts with label Pagini prafuite .... Show all posts

24 April 2012 te-am regasit pierduta ...

... pășeam spre casa  ... vântul ma biciuia din toate părțile ... ridica gunoaie ascunse de ploaia de săptămâna trecută ...
... nu pot sa spun ca eram supărat ... nu pe ceva anume ... doar ca înfruntam mizeriile vieții privind în gol  ... plictisit și/sau scârbit de ce ma înconjoară ...
... era o zi mai mult decât banala, nimic interesant nu se anunța ...
... am simțit o privire rece ...
... mi-am amintit de acea seara ... hmmm ... zâmbetul mi-a fost șters de pe fata de câteva fire (de ceea ce sper eu sa fie doar) nisip ... 
... încerc sa te șterg din gând și sa te găsesc în mulțimea de oameni ...
... unde ești?... te simt ... spune ceva ...
... un fior îmi străpunse inima ... "nu se poate" ...
...telefonul desigur ... "abonatul   #%*#%*%*% nu poate răspunde ...." ... îmi bag p**a ... "UNDE EȘTI?"
... încerc sa îmi continui drumul dar ma bântuie în continuare privirea ta ... "este aici" ... și exact când m-am oprit un glas de cristal îmi șopti în ureche "chiar credeai ca m-ai pierdut?" ...
... "DA" ... "te-am pierdut de mii de ori si te regasesc la fel de frumoasa in fiecare zi" ...
... "mergem acasă ? mor de foame" ...
..."desigur..."
Digg it StumbleUpon del.icio.us

19 July 2011 Un dor ...

Mi-e dor de umbra unui bătrân stejar,
mi-e dor de un izvor de munte,
mi-e dor dar este in zadar
caci tot ce am sunt doar cuvinte ...

Mi-e dor de un apus trecut,
mi-e dor de-al marii val,
mi-e dor de un cuvânt nespus,
mi-e dor, dar este in zadar ...


Digg it StumbleUpon del.icio.us

10 January 2011 Poveste de adormit soldaţii …


A fost odată ca niciodată un brav soldat, puţin cam plecat de acasă, şi avea un mare, mare necaz … era mai şocat ca o „fată mare” … mare necaz domnule … asta dacă nu era defapt una … şi al său nume era … shhh … secret de stat …
Şi cum umbla prin unitate rânjind la soare  s-a gândit (sigur?) să facă o faptă bum-bum-bună şi să arunce în aer o parte din depozitele de muniţie ale bazei …
Şi cum nu ar fi deajuns s-a gândit (oare?) sa facă asta la ceas de noapte … că de,  cui nu-i place un spectacol bun de artificii ?...
Se trezi astfel cu  noaptea-n cap şi porni speriat ca de bombe spre marea lui ispravă …
Brichetă avea dar îi lipseau ţigările, aşa că şi-a zis că n-ar strica să sară gardul pentru a-şi procura câteva … pachete …căci se anunţă un spectacol pe cinste …
Cu ţigări în buzunar şi mai ferice ca niciodată , i se făcu brusc, inopinat, deodată un chef grozav de vagaboande …
Aşa că s-a întors pas-ale la dormitoare, unde e cald şi bine, căci  ştia el că e un pat cu o vagaboadă … acu’ nu e nimic rău în asemenea pofte dar de unde aşa ceva la dormitoare? … aaaaa…păi uitai …era pe dos, rău de tot, al nostru erou…
A găsit patul , şi-a terminat treaba, de câteva ori … mai mult de unu singur căci „fetiţa” dormea ….(iar dimineaţă fetiţa şi-a dat seama ca e de trei ori femeie) …
Eroul îşi aprinse o ţigară şi realiză că greşise patul  … satisfăcut totuşi, şi cu ţigări în buzunar porni către isprava finală …

Artificiile din acea noapte au intrat în istoria locală …

La aşa peripeţii   … aşa final …

Sărmanului nostru erou i se sfârşi ţigările prea devreme şi nu apucă să admire tot show-ul dar a promis că va reveni cu ceva mai grande … şi data viitoare se lasă şi de fumat şi de „fetiţe” …

 
*the end ?*
Digg it StumbleUpon del.icio.us

08 January 2011 Acela ce voi fi fost …



Cuvinte rare!
Căzute
Dintr-un crez…
Să crezi în iubire,
Să crezi.
Credinţă ?…
O avalanşă de gânduri,
Ce dor...
Să mai speri oare ?...
Speranţa,
Ultima moare …
Digg it StumbleUpon del.icio.us

07 January 2011 Nota de jurnal 1 (24.03.1999)


A mai trecut o clipă…

Dar ce este timpul?...el trece pentru a vindeca răni şi pentru a răpi clipe frumoase! Şi cu fiecare grăunte de nisip ce cade în clepsidra lui Cronos cu atât omul se înalţă-n idealuri, dorindu-şi nemurirea.

Şi viaţa ce scop are? … Te naşti ca să exişti, exişti ca să mori…totul atât de ambiguu…

Cum cele mai multe întrebări ale omenirii încep cu „DE CE ?” … am şi e o întrebare:

<< DE CE DE CE ? >>

Şi poate oare să-mi răspundă cineva la aceasta întrebare , fără să se contrazică singur, sau fără sa se rezume la simplul sens gramatical al întrebării?

Prin naştere omul capătă dreptul la viaţă, dreptul să trăiască … dar dreptul la moarte l-a căpătat?

Şi totuşi de unde se ştie că binele nu e rău si răul nu e bine? .. Pur si simplu nu ştim …

Si tot fără sa ştim a mai trecut o clipă

***
Digg it StumbleUpon del.icio.us
 
The contents of this blog is protected by Copyright Law. Copyright 2010-Present by Toma Marius. .