14 December 2010 Nu am, nu vrea…

Muza mea ori e drogata ori a intrat si ea in criza.

Pedalez agale cu degetele pe tastatura scarbit, probabil, de vremea de afara (imi place iarna dar sa fie zapada) ori (ca si orice alt roman cu capsa pusa) pe absurditatile politice de zi cu zi…dar nu vreau sa mai vorbesc despre aceste prostii ca imi tocesc gratuit tastatura …

Asa ca … mai iau o gura de cafea si astept sa imi pice un subiect de scris ... si astept…si astept…a mai trecut o zi, nu-i problem …

 

A naibii muza … e cea mai a dracului femeie cunoscuta vreodata … are toane, dar ce toane are, vine cand vrea si pleaca neanuntata, dispare cu zilele si daca vreu sa o iau la rost dispare si nu mai revine …

 

Asa ca , in mod oficial imi caut  alta MUZA , casnica, frumoasa, devreme acasa , nu una de club si de fite ca astea sunt bune si efervescente dar nu sunt de incredere…

 

Pot fi contactat oricand, accept si variante se poate sa fie „poeta”, se poate sa fie „proza”, la naiba sa fie si „lectura de tren” sau „articol de umplutura” …  dar sa fie…

 

Doritoarele sa ma caute in vis, sunt disponibil non stop deoarece  cand nu  dorm, visez cu ochii deschisi  

13 December 2010 Norocul:

"Norocul este abilitatea de a valorifica oportunităţile!"

12 December 2010 Vise,vise…dar care e limita?

Mi se întâmplă destul de rar să am parte de vise erotice … dar când se întâmplă rămân mai mult decât bulversat.

Cât putea sa fie de frumoasă, ce fineţe de catifea avea atingerea ei.

Nu asta e partea ciudata însă, ci dimpotrivă, asta e partea „normală”.

Problema cu care m-am confruntat toată noaptea a fost cu mult mai ciudată. De fiecare data, dar fără excepţie, înainte să înceapă „acţiunea” , frumuseţea aceea de femeie se cuibărea alintat în braţele mele şi îmi spunea ceva ce nu îşi avea locul într-un asemenea moment : „SPUNE-MI   PE   NUMELE   MEU ADEVĂRAT” .

Curios era că de fiecare dată (da, au fost mai multe scene) ştiam numele, deşi era de fiecare dată altul (şi nu , nu vă voi spune care erau, pentru a nu se înţelege greşit), deşi de fiecare , dar de fiecare data era aceeaşi frumoasă femeie .

O femeie extraordinar de frumoasă, angelică în prezenţă, şi culmea , deşi nu am văzut-o niciodată , nicăieri, am şi acum sentimentul că o cunosc, şi că mă cunoaşte, şi că tot ce trebuie să fac este să aflu numele ei adevărat, să o pot chema al mine.

Cruntă nesimţire!

Aseară după o mică distracţie în gaşcă, am ajuns acasă cu profunde sentimente legate de pernă. Zis şi făcut.

Somnul a mers destul de bine , detaliile urmând să fie dezbătute  în postul următor (căci aici am ceva „nelămuriri” care nu se contopesc cu topicul actual).

Dimineaţă (somn duulceee) , o prea „iubită” vecină … femeie nebună … să nu se înţeleagă greşit, începe să sune la uşă…

Nu odată ca tot omul…chiar eram tentat (observând lipsa pauzei şi un posibil miros de încins de la panoul electric) să mă ridic crezând că a paralizat mamaia cu degetul pe soneria mea … 

Şi în sfârşit se opreşte (nu m-am bucurat niciodată atât de mult de linişte)… încep cu “urări de bine” la adresa ei prin intermediul unor sfinţi care îmi treceau prin mintea adormită şi mă  (re)introduc  cu capul în perna.

Din păcate pentru mine , bucuria a fost de scurtă durată.

Acum nebuna a trecut la un tandem de sonerie şi ciocănit isteric.

M-am ridicat alene pregătit să mă dezbrac la curu gol şi să deschid uşa , sa-i spun să nu mai insiste ca eu nu fac „Ménage à trois” (cel puţin nu cu babe) şi sa mă lase dracului să îmi vad de sexu’ matinal …

Spre norocul băbăciunii (am avut acele 2 secunde de inspiraţie ) m-am uitat pe vizor. Pe scara blocului se mai adunaseră câteva (alte) băbăciuni  iar asta din poveste şi-a abandonat matinala deşteptare,trecând la binevenita bârfa.

Ce ceapa @#$%% o fi vrut ea aşa cu noaptea-n cap că nu a mai revenit, la ore decente cel puţin, dar timp este…

Remember: tineretul socialist …

Tineretul,viitorul naţiunii noastre socialiste. Formarea tineretului în spiritul concepţiei ştiinţifice despre lume şi viaţă.

Stimaţi tovarăşi:

Profund implicat în procesul edificării noii orânduiri pe pământul patriei , tineretul este pe deplin conştient că tot ceea ce se înfăptuieşte azi prin munca …

WTF … România, trezeşte-te, e un coşmar ... 

10 December 2010 Întâmplător, te-am găsit…

Întâmplător, te-am găsit…

Respiraţia ta mirosea a dorinţă. Ochii tăi erau flămânzi după pasiune. Nu a fost nevoie de cuvinte …

Am început un dans ameţitor.

Fiecare atingere cerea una nouă, ne anticipam fiecare mişcare…inimile băteau nebuneşte de repede deşi noi nu ne grăbeam…ne agăţam cu disperare de fiecare secundă, clipă de clipă totul devenea mai intens … pierdeam adesea noţiunea timpului … când trecea prea repede, când rămânea parcă suspendat în eter … dar nu vroiam să termine, nu acceptam această idee … căutam plăcerea pe fiecare por din pielea dezgolită.

Vroiam să te strig pe nume dar nu ştiam cum te cheamă … vroiam să te întreb dar aş fi sfărmat misterul…

Când terminam începeam dinnou, un dans năprasnic în care eram prinşi,fără să putem ieşi, fără să vrem să ieşim …

Amănuntele sunt prea multe şi cuvinte nu sunt destule.

Dimineaţă îţi mai simţeam doar parfumul impregnat pe perna şi amintirea unei nopţi pasionale.

Cine eşti?

Cum te numeşti?

Te voi regăsi? Întâmplător?...

 

09 December 2010 Să te pricep mi-e greu …

Nu pot să spun că îmi este uşor. Eşti altfel decât am crezut iniţial ca eşti. Nu laşi să se întrevadă speranţa. Nici deznădejde.

Nu pot să văd dincolo de iluzia suprarealistă pe care o creezi permanent în jurul tău.

La prima vedere eşti tot ce îşi poate dori cineva sau chiar mai mult. Nu o spun din politeţe ci mai degrabă din frică. Eşti mai mult decât mi-aş putea imagina.

Deseori am simţit cum îngheaţă aerul dintr-o încăpere în care păşeşti tu... şi apoi brusc totul ia foc. Mersul tău mă face să cred că Darwin s-a înşelat...eşti o felină cu sânge rece. Prezenţa ta impune respect şi dorinţă, ura si păcat, un mister ascuns în zâmbetul mereu prezent pe buzele senzuale...chipul imposibil de citit mă duce cu gândul la îngeri decăzuţi care păşesc printre oameni, căutând drumul ce îi va purta înapoi printre stele.

A gândi păgân în prezenţa ta e un sacrilegiu, pe care sunt dispus să-l fac şi sunt pregătit să suport consecinţele. Nu pot gândi normal când sunt cu tine. Şi nici nu vreau.

Eşti ca o pictura rară care poate fi privita dar niciodată atinsă. Dar ce este interzis este, cu atât mai mult, dorit.

Nu vreau sa ştiu cum te numeşti, de unde vii sau unde mergi, vreau să fim doar doi străini pe o bancă în parc care visează printre frunze de toamnă.

Dar cu tine nimic nu este simplu. Nici măcar micile vise.

Şi cu toate astea … câte lucruri aş vrea să iţi spun ...

… dar, să te pricep mi-e greu …

I know things...

I know things.

It’s almost impossible for me to try to explain.

Words cannot explain what the mind can only see.

Actually I don’t have to explain to you anything, because you already know. Your mind knows. All you must do it is to search in your mind. Search deeply.

Your mind never forgets.

But first i will have to train your mind.

You have to learn certain things. Things that will make you throw up, will make you scream.

Nothing is impossible. They want to believe that there are limits. The limit is not the sky. The limit is your mind. And we will overcome.

Get ready for lessons to come.

In the near future ...

With due respect! Marius,Toma