21 December 2010 File rupte dintr-un jurnal dispărut (I)

… Am descoperit planeta albastră dintr-o greşeală. Făceam parte din echipajul unei nave intergalactice de cercetare, şi am fost nevoiţi sa ne abatem de la traseu din cauza exploziei neaşteptate a unui soare aflat pe traseul prestabilit…

…La prima vedere această planetă străina părea atât de familiară. O vreme am studiat-o din spaţiu aşteptând să se disperseze radiaţiile rezultate în urma evenimentului cosmic care ne-a adus aici, pentru a putea raporta acasă această descoperire…

…Resursele de hrană şi energie au început să se reducă, astfel am fost nevoiţi să aterizam pe planetă, folosind un modul improvizat,care a fost proiectat pentru evacuări de urgenta…

…Am evitat iniţial să intram în contact cu populaţia indigenă…

…Într-un târziu am fost nevoiţi să aterizăm cu nava principală,deoarece modulul se defectase şi nu mai putea trece prin atmosfera planetei în condiţii de siguranţă,  …

… nava principala a fost avariat la aterizare şi nu mai poate decola…

…Am ales o zona mai puţin populata, şi pentru a evita contactul am construit un spaţiu delimitat de un câmp electromagnetic …

… Populaţia indigena este la stadiul inferior de dezvoltare, dar au apărut deja voci în interiorul grupului de cercetători care insistă sa îi educăm şi să îi învăţăm ce ştim deoarece şansele să ajungem acasă sunt limitate…

… Deşi decizia colectivă a fost să nu intervenim, unul dintre colegi a început sa realizeze,pe ascuns, contacte constante cu băştinaşii…

18 December 2010 Deznodământ … tragic-comic

Cititorii mai vechi ştiu despre cine urmează să vorbesc. Vecina mea. Aia nebună. Băbăciunea.

Am descoperit parţial (parţial color) ce vroia draga de ea la alarma matinală. Şi nu că şi-ar fi amintit exact despre ce e vorba. A trebuit să o lovesc cu amănunte (nu picante nesimţiţilor) ceva de genu’ …

-„Duminică dimineaţă mamaie …. da,daaaaa duminica asta … da … aţi sunat la mine la uşă (atunci am citit surprinderea de pe chipul ei), aşa cât să îmi zboare somnu’, dar nuuuu, nu muulttt,cred ca aţi aţipit puuuţin cu degetu’ pe sonerie,mai ştii mamaie(parcă ,parcă ştia ceva dar nu era convinsă)...daaaaaa… când v-aţi găsit şi cu vecina de la patru şi cu aia de la doi şi vorbeaţi despre magazinul care urmează să se deschidă în cartier… daaa… despre ce era vorba?”(incercati sa va imaginati cat gesticulam aproape imi luam zborul) …

-„duminica maica? … duminica asta?”

Nu ştia probabil ce zi este şi acum calcula, am lăsat-o să se gândească …. vreo 2 secunde…

-„duminica, mamaie”

-„aaaaa…nu era nimic important, o căutam pe vecina din faţă şi vroiam să te întreb daca nu ai văzut-o,era plecată la biserică, m-am găsit cu ea mai târziu …”

-„ahaa…deci nimic important, sar’mana”,şi am lăsat-o să vorbească singura.

Păi bine acum, dacă asta nu era nimic, atunci dăca era ceva cu adevărat serios intra peste mine în casă?

Deci ... mdea!

16 December 2010 Doar ea, femeia …

Cine mă cunoşte, ştie că am o vorba:

„Iubesc toate femeile dar mă voi îndrăgosti doar de una!”

Iubesc femeia, e adevărat…

O iubesc pentru felul cum se alinta, şi pentru că uneori uită că ea este totul pentru mine.

O iubesc deşi se supără din nimicuri şi se entuziasmează la fel de uşor.

O iubesc pentru că plânge uneori şi că are un zâmbet extraordinar.

O iubesc pentru că este femeie deşi uneori exagerează cu feminitatea.

Iubesc femeia dar … una va fi cea de care mă voi îndrăgosti…

Mă voi îndrăgosti de micile ei defecte, de mofturile ei şi de efervescenţa ei, de „pisiceala” ei şi de dorinţa ei de a avea copii, mă voi îndrăgosti de femeia care este şi de naturaleţea ei…mă voi îndrăgosti doar de ea, femeia …

15 December 2010 Pas cu pas,tot praf…

 Am o veste buna si una rea…in contextul crizei mondiale(ca tot e al moda).

Vestea buna este ca suntem praf.

Vestea rea ( da, se poate si mai rau ) este ca mai dureaza.

Ciudat este ca desi suntem praf, umplem pana la refuz barurile, cluburile si bodegile,dar e de inteles, romanul tre’ sa se distreze(fiecare in felul lui).

Ciudat este ca desi suntem praf, umplem carucioarele prin super/hiper – marketuri, dar romanul tre’ sa mai si manance ca doar e sarbatoare (sau e luna sarbatorilor ) si are sau nu cu ce, masa trebuie sa fie plina.

Ciudat este ca desi suntem praf, umplem strazile de masini si desi ne plangem de taxe si pretul combustibilului circulam , de cele mai multe ori, fara sens , doar ca sa incurcam traficul ( nu cel de stuperfiante , desigur), dar romanul tre’ sa ajunga cumva la (o) destinatie.

Ciudat este ca desi suntem praf, ne facem si mai praf consumand de la magazine de vise prostii fara rost, dar romanul tre’ sa mai si viseze.

Ciudat este ca desi suntem praf, ne uitam cu scarba ( a se citi „cu placere”) la stirile de la ora 5 doar – doar sa vedem si pe altii mai praf ca noi sa putem spune „lasa mah, uite ca se poate si mai rau”.

Ciudat este ca desi suntem praf, cu totii asteptam „o minune de sarbatori” desi nimeni nu mai crede in minuni, dar romanul tre’ sa mai si spere.

Ciudat este ca desi suntem praf, si toti stim care este cauza, nimeni nu face nimic,dar romanul e invatat sa indure (da’ pana cand?).

Acum , cititorule, nu te simti ofensat, acest „suntem praf” e o generalizare si trebuie tratata ca atare.

Sunt destui cei care isi permit oricand sa stea prin cluburi si baruri.

Sunt destui cei care isi permit oricand sa umple carucioarele prin supermarketuri .

Sunt destui cei carora nu le pasa niciodata cat costa benzina.

Sunt destui si cei carora nu le pasa ce trag in ei.

Sunt destui cei care se multumesc sa stie ca sunt altii care o duc mai rau.

Sunt destui cei care cred in minuni.

Si sunt cei mai multi cei care nu vor si nici nu ii intereseaza sa faca ceva pentru a schimaba situatia actuala.

14 December 2010 Nu am, nu vrea…

Muza mea ori e drogata ori a intrat si ea in criza.

Pedalez agale cu degetele pe tastatura scarbit, probabil, de vremea de afara (imi place iarna dar sa fie zapada) ori (ca si orice alt roman cu capsa pusa) pe absurditatile politice de zi cu zi…dar nu vreau sa mai vorbesc despre aceste prostii ca imi tocesc gratuit tastatura …

Asa ca … mai iau o gura de cafea si astept sa imi pice un subiect de scris ... si astept…si astept…a mai trecut o zi, nu-i problem …

 

A naibii muza … e cea mai a dracului femeie cunoscuta vreodata … are toane, dar ce toane are, vine cand vrea si pleaca neanuntata, dispare cu zilele si daca vreu sa o iau la rost dispare si nu mai revine …

 

Asa ca , in mod oficial imi caut  alta MUZA , casnica, frumoasa, devreme acasa , nu una de club si de fite ca astea sunt bune si efervescente dar nu sunt de incredere…

 

Pot fi contactat oricand, accept si variante se poate sa fie „poeta”, se poate sa fie „proza”, la naiba sa fie si „lectura de tren” sau „articol de umplutura” …  dar sa fie…

 

Doritoarele sa ma caute in vis, sunt disponibil non stop deoarece  cand nu  dorm, visez cu ochii deschisi  

13 December 2010 Norocul:

"Norocul este abilitatea de a valorifica oportunităţile!"

12 December 2010 Vise,vise…dar care e limita?

Mi se întâmplă destul de rar să am parte de vise erotice … dar când se întâmplă rămân mai mult decât bulversat.

Cât putea sa fie de frumoasă, ce fineţe de catifea avea atingerea ei.

Nu asta e partea ciudata însă, ci dimpotrivă, asta e partea „normală”.

Problema cu care m-am confruntat toată noaptea a fost cu mult mai ciudată. De fiecare data, dar fără excepţie, înainte să înceapă „acţiunea” , frumuseţea aceea de femeie se cuibărea alintat în braţele mele şi îmi spunea ceva ce nu îşi avea locul într-un asemenea moment : „SPUNE-MI   PE   NUMELE   MEU ADEVĂRAT” .

Curios era că de fiecare dată (da, au fost mai multe scene) ştiam numele, deşi era de fiecare dată altul (şi nu , nu vă voi spune care erau, pentru a nu se înţelege greşit), deşi de fiecare , dar de fiecare data era aceeaşi frumoasă femeie .

O femeie extraordinar de frumoasă, angelică în prezenţă, şi culmea , deşi nu am văzut-o niciodată , nicăieri, am şi acum sentimentul că o cunosc, şi că mă cunoaşte, şi că tot ce trebuie să fac este să aflu numele ei adevărat, să o pot chema al mine.

Cruntă nesimţire!

Aseară după o mică distracţie în gaşcă, am ajuns acasă cu profunde sentimente legate de pernă. Zis şi făcut.

Somnul a mers destul de bine , detaliile urmând să fie dezbătute  în postul următor (căci aici am ceva „nelămuriri” care nu se contopesc cu topicul actual).

Dimineaţă (somn duulceee) , o prea „iubită” vecină … femeie nebună … să nu se înţeleagă greşit, începe să sune la uşă…

Nu odată ca tot omul…chiar eram tentat (observând lipsa pauzei şi un posibil miros de încins de la panoul electric) să mă ridic crezând că a paralizat mamaia cu degetul pe soneria mea … 

Şi în sfârşit se opreşte (nu m-am bucurat niciodată atât de mult de linişte)… încep cu “urări de bine” la adresa ei prin intermediul unor sfinţi care îmi treceau prin mintea adormită şi mă  (re)introduc  cu capul în perna.

Din păcate pentru mine , bucuria a fost de scurtă durată.

Acum nebuna a trecut la un tandem de sonerie şi ciocănit isteric.

M-am ridicat alene pregătit să mă dezbrac la curu gol şi să deschid uşa , sa-i spun să nu mai insiste ca eu nu fac „Ménage à trois” (cel puţin nu cu babe) şi sa mă lase dracului să îmi vad de sexu’ matinal …

Spre norocul băbăciunii (am avut acele 2 secunde de inspiraţie ) m-am uitat pe vizor. Pe scara blocului se mai adunaseră câteva (alte) băbăciuni  iar asta din poveste şi-a abandonat matinala deşteptare,trecând la binevenita bârfa.

Ce ceapa @#$%% o fi vrut ea aşa cu noaptea-n cap că nu a mai revenit, la ore decente cel puţin, dar timp este…