Vorba mi-e greoaie și rostite nu se lasă cuvintele caci am săvârșit păcatul de a ma gândi prea departe înainte sa rostesc și am rostit uitând unde vreau sa ajung cu cuvântul nu cu gândul ...
Iertata îmi fie ezitarea de a-ți reaminti ce am simțit cândva în tăcere și apoi am scos prea devreme la iveala făcând doar sa sufere un suflet rănit ...
Uitat-am cândva ca am fost ce am fost și nu voi putea reveni la ce-am fost nici dacă ce a fost nu s-ar mai fi întâmplat ...
Dar vremea iertării a trecut ... a rămas doar speranța ca dincolo de ura sa nu rămână doar uitarea ...
9 comments:
Hmm....ce intensitate
Cred că mi-ai atins un colțișor de suflet ce statea ascuns ...
@Crisa Atunci cel mai probabil am ajuns unde trebuie!...
Mmm , ai cam ajuns ....mai ales în această perioadă...chiar mi-au plăcut aceste cuvinte " înăbușite"....
@Crisa cred ca tocmai din cauza acestei perioade s-au împletit aceste cuvinte ...
Cred că ele existau , acolo undeva...și acușica au ieșit la " colindat" :)...
Scrii frumos, ar trebui să o faci mai des ....
@Crisa Cuvintele exista intotdeauna undeva ...acolo...ascunse ... e nevoie de un motiv bun si un moment bun sa fie scoase la iveala ... asta e arta care imi lipseste mie ...
Adevărat , dar cred că trebuie să ai și acel dar, minunat de a știi să le dai formă, culoare...intensitate , indiferent de motive...
Hmm, te contrazic ...nu cred că îți lipsește :P
@Crisa Multumesc si apreciez caldele cuvinte ... ;)
Cu multă plăcere, Marius !!
Post a Comment
Simte-te liber să comentezi...
Accept cu plăcere orice critică, deci poţi spune ce doreşti.
Am o singură rugăminte semnează-te, să ştiu cu cine vorbesc...
Notă:*Nu voi accepta reclamele sau mesajele de tip spam !