Un firicel de transpiraţie s-a format lângă sprânceana dreaptă, urmat îndeaproape de următoarele... emoţiile confruntării directe cu un adversar incredibil, teribil de feroce şi neiertător se resimt... mai fac un pas...
Presiunea îmi apasă în tot corpul... aş vrea să mă retrag dar nu am unde... privesc disperat în toate direcţiile... caut un mic ajutor... cat de mic... o fărâmă de speranţă... deodată simt o lovitură puternica în frunte... lupta a început...
Clar, trebuie să găsesc adăpost, trebuie să mă apăr cumva... şi repede... acest duşman nu ia prizonieri... încep să alerg disperat... ochii deja înceţoşaţi de durere refuză să mai vadă... picioarele se împletecesc... mă împiedic... ce bine e jos...
NU... trebuie să continui lupta... nu pot renunţa aşa de uşor... ridic capul şi şterg faţa de sudoare şi praf... o adiere ușoară îmi amintește de inocenţa copilăriei... "delirezi fraiere"... aşa e... trebuie să mă ridic... mă clatin...
Încep dinnou cursa fără destinație... îi simt puterea în ceafa ... arde... trebuie să fac ceva... într-un târziu observ salvarea mea... un copac... mă arunc la umbra lui și răsuflu ușurat... soarele,duşmanul meu de azi, nu poate ajunge aici... desfac o sticla de apa și ma liniștesc... am supravieţuit... dar e doar pentru o clipă...
... am câştigat o lupta dar nu şi razboiul ...
