Privim in gol sperând sa înţelegem misterele universului într-un pahar de bere la pet pe care il aruncam apoi aiurea in boscheţi ... am ajuns niste animale de prada care se lupta pe super-oferte de tot rasul doar pentru ca e la "oferta" ... locuim in cutii de beton şi le numim pompos locuinţe ... păşim singuri şi nesiguri în drum spre munca doar pentru că aşa trebuie ... ne distram cu lucruri morbide şi percepem distracţia ca un drog necesar ... mulţumim divinităţii pentru mizeria din sufletele noastre ... încercăm să ne convingem reciproc să fim mai buni deşi ştim prea bine că suntem nişte animale domesticite, forţate sa îşi ţină în frâu emoţiile pentru că aşa ne dictează societatea ... ne facem planuri de viitor doar pentru a avea la ce renunţa ... avem impresia ca suntem atât de speciali şi unici încât nu avem timp să privim în jur şi să vedem ca suntem defapt o apă şi un pământ ... privim moartea cu teamă deşi ştim prea bine că oricum toţi vom muri şi vom fi uitaţi ... ne îndrăgostim în fiecare zi şi ne îmbătăm cu pasiune doar pentru că nu avem altceva mai bun de făcut ... protestăm pentru nimicuri şi ne retragem ca laşii când e vorba să luptăm pentru ce contează ... încercăm să ghicim viitorul în astre iar baieţii destepţi işi fac cărţile cu naivitatea noastră ...
Oamenii sunt condamnaţi la tăcere de propria neputinţă ...
