Prin neagra ceaţă
Un val al mării
Rămas fără viaţă
E dat uitării
Şi iarăşi altul
Din gheaţa lunii
Îi ia locul
Şi gândul urii
Şi cu mirare
În mal se topeşte
Şi-apoi dispare
Dar ura trăieşte
Căci valul tandru
Nicicând nu moare
Ci naşte altul
Domnind pe mare …