Două suflete rebele, unite de blestemul timpului … un suflet rătăcind prin eternitatea timpului şi un suflet îngheţat în timp … niciodată împreuna, veşnic despărţite de un grăunte de nisip, căutându-se prin soare, plângând la lună …
Răgaz să se vadă pentru o străfungere doar, le oferă zeii păgâni, pe vreme de eclipsa … au învăţat astfel să se bucure de fiecare clipă … au învățat să profite de orice atingere … au învățat să trăiască clipa …
Departe de mine printre suflete mizere, incerc sa deslusesc idei invechite si sa le ofer contur in lumea asta cu ganduri constipate ... si culoarea sufletului sa o decolorez cu stropi de speranta pentru a o indulci suficient incat sa poata fi consumata alaturi de scene de amor ... printre ratii de ganduri si vise pasagere caut un loc la geam sa vad unde ma poarta acest val de cuvinte ... incruntat de durere ma aplec peste timp si aprind fitilul nebuniei ... inteleg in final ca nu exista inceput ... incep sa dansez in ritmul trenurilor ce sosesc in gara ... inchid ochii si descopar aceasta lume noua cu iz de cafea si tigara de foi ... o veche fotografie colorata cu lacrimi de fericire !...
Am sperat ... am crezut ... la naiba (in puii mei) , chiar am indraznit sa visez, ce e drept , de cele mai multe ori cu ochii deschisi, dar am visat ... era dreptul meu ... era dreptul meu de om ...
Apoi am simtit ce colorat ard visele, si sperantele ... cu flacari viu colorate...
Privind din afara, fara sa fii legat de acele vise, de acele sperante, obeservi un spectacol extraordinar ... un curcubeu in flacari, un joc sublim de mii de culori, o aurora boreala in propriul tau suflet ...
Dar ca orice care arde, la final, ramane cenusa ... o cenusa pe care trebuie sa o suporti si cu care trebuie sa traiesti, si, uneori, daca indraznesti, sa creezi noi vise ...
Poti sa ai incredere in mine ... nu vad de ce nu? ... nu am facut nimic care sa te determine sa nu ai incredere in mine ... poti sa ai incredere in mine ...
Am nevoie sa ai incredere in mine sa pot avea si eu incredere in tine ...
P.S.:"...sa am incredere ca imi oferi totul, dar tot ce imi oferi nu include increderea? ..."
Păşesc cu grijă printre gândurile mele, nu vreau să le deranjez dinnou, nu vreau să le mai aud urlând la mine, nu vreau să mă simt condamnat de propriile gânduri ... le simt cum mă urăsc,propriile mele gânduri, mă urăsc ... şi eu în schimb, păşesc printre ele, încerc să le las în urmă,dar oricât de departe aş merge, oricât aş alerga, gândurile urlă după mine, şi le aud ... mă urăsc ... şi le simt ...