Am sperat ... am crezut ... la naiba (in puii mei) , chiar am indraznit sa visez, ce e drept , de cele mai multe ori cu ochii deschisi, dar am visat ... era dreptul meu ... era dreptul meu de om ...
Apoi am simtit ce colorat ard visele, si sperantele ... cu flacari viu colorate...
Privind din afara, fara sa fii legat de acele vise, de acele sperante, obeservi un spectacol extraordinar ... un curcubeu in flacari, un joc sublim de mii de culori, o aurora boreala in propriul tau suflet ...
Dar ca orice care arde, la final, ramane cenusa ... o cenusa pe care trebuie sa o suporti si cu care trebuie sa traiesti, si, uneori, daca indraznesti, sa creezi noi vise ...
... Tu, mai visezi uneori?