31 May 2013 the woman who used to smell like angels ....

O simpla femeie ... un simplu chip topit pe retina arsa de un soare la apus ... un chip ce a apus fără sa privească în urma la inima mea și a lăsat în urma un întuneric de neînchipuit ... și uneori ma privește și ii
zâmbesc din întuneric ... nu înțelege de ce mai am puterea sa zâmbesc ... de ce mai pot sa rad ... de ce nu sunt la pământ ...și o simt cum fierbe și încearcă sa ma orbeasca dar întunericul cu care m-a învăluit ma protejează acum de loviturile ei ... calculate și perverse ... pervers aplicate și bine direcționate ... uneori ma retrag în întunericul din mine și o privesc cum ma privește ... neputincioasa ...  ar vrea sa ma distrugă dar nu are curajul sa intre în întuneric după maine ... ii este frica ca va rămâne blocata și nu va mai găsi în veci ieșirea ... alege astfel sa graviteze în jurul întunericului și sa spere ca voi pași în lumina sa iau foc .... o las sa se consume și când va arde va descoperi întunericul din ea însăși și consumata va fi de proprii demoni ... atunci voi ieși și va vedea ce puternic pot arde și ce repede o voi lăsa în urma ... sa zacă în propria voma și minciuna ... în propriile dejecții mentale ... sa se înece în propria prostie și sa se piardă definitiv în întuneric ... sa rămână acea umbra ștearsă a femeii care ... cândva mirosea ca un înger ...
Digg it StumbleUpon del.icio.us
 
The contents of this blog is protected by Copyright Law. Copyright 2010-Present by Toma Marius. .