Vorba mi-e greoaie și rostite nu se lasă cuvintele caci am săvârșit păcatul de a ma gândi prea departe înainte sa rostesc și am rostit uitând unde vreau sa ajung cu cuvântul nu cu gândul ...
Iertata îmi fie ezitarea de a-ți reaminti ce am simțit cândva în tăcere și apoi am scos prea devreme la iveala făcând doar sa sufere un suflet rănit ...
Uitat-am cândva ca am fost ce am fost și nu voi putea reveni la ce-am fost nici dacă ce a fost nu s-ar mai fi întâmplat ...
Dar vremea iertării a trecut ... a rămas doar speranța ca dincolo de ura sa nu rămână doar uitarea ...