26 December 2012 cuvinte ce mor nerostite...

S-au spus multe cuvinte dar nu s-au spus suficiente sa acopere neliniștea din sufletul tău ... sa încătușeze forțele nevăzute care guvernează și ne deformează inimile noastre din întuneric și sa înlăture îndoiala ca dincolo de aceasta tăcere apăsătoare e tot ce ai nevoie ... e motivul sa continui sa respiri sa trăiești ... sa iubești ...

Vorba mi-e greoaie și rostite nu se lasă cuvintele caci am săvârșit păcatul de a ma gândi prea departe înainte sa rostesc și am rostit uitând unde vreau sa ajung cu cuvântul nu cu gândul ...

Iertata îmi fie ezitarea de a-ți reaminti ce am simțit cândva în tăcere și apoi am scos prea devreme la iveala făcând doar sa sufere un suflet rănit ...

Uitat-am cândva ca am fost ce am fost și nu voi putea reveni la ce-am fost nici dacă ce a fost nu s-ar mai fi întâmplat ...

Dar vremea iertării a trecut ... a rămas doar speranța ca dincolo de ura sa nu rămână doar uitarea ...


Digg it StumbleUpon del.icio.us

25 December 2012 Acea vesnica secunda ...

... acel trup ...
... acea piele fine, intinsa ....
... stătea întinsă pe un cearceaf întins pe pat ...
... cearceaful, ușor boțit, intra în contrast cu pielea ei fina ...
... o raza de soare o mângăie ușor pe coapse ...
... un fum din tigara danseaza printre buzele ei ...
... tresare usor la fiecare atingere ... usor incearca sa se abtina sa nu tipe ...
... cerșește atingeri din privire și așteaptă sa-mi simtă fiecare atingere ...
... doar respirația ei ma face sa  continui sa mângâi ...  acel trup ...
... acea piele fina ... rătăcind prin acea veșnică secunda ...

Digg it StumbleUpon del.icio.us
 
The contents of this blog is protected by Copyright Law. Copyright 2010-Present by Toma Marius. .